Ne-ar folosi o platformă naţională de școală on line?

Aflăm astăzi de la Ministrul Educaţiei că începȃnd cu anul viitor nu vor mai fi clase cu 30 de elevi. Nu ni se spune cu cȃţi vor fi, dar dacă ar fi sa luăm în calcul suprafaţa obișnuită de circa 65.00mp a unei clase dintr-o școală (tip) din Romȃnia, respectȃnd normele de distanţare recomandate de 2.00m între elevi, numărul maxim posibil ar fi de 15.

Ȋn școlile din București, în majoritatea școlilor de stat, din cauza lipsei de spaţiu se învaţă deja în 2 schimburi. În școlile private, densitatea elevilor în clasă este tot în jur de 2.50mp/elev, dar aceste școli, în marea lor majoritate au cursuri urmate de afterschool, astfel încȃt, cel puţin teoretic, copiii să plece acasă cu lecţiile făcute la ora 16.00.

Măsura de creștere a suprafeţei aferente fiecarui copil în școlile de stat nu se poate lua fără extinderea școlilor sau fără reducerea programei, astfel încȃt să poţi avea nu 2, ci 4 schimburi pe zi sau cȃte 3 zile de școala, în loc de 5, pentru fiecare clasă, pe săptămȃnă. Școlile private ar putea recurge la învăţămȃnt în 2 schimburi, deși probabil că economic ar fi mult mai puţin profitabil pentru ei. Extinderea școlilor nu poate veni fara creșterea numărului de profesori, dar, la o prima analiza, bugetul ţarii noastre nu pare pregătit pentru așa ceva. Ce soluţie ne rămȃne: reducerea programei școlare si a orelor petrecute la școala, astfel încȃt să fie loc suficient pentru toată lumea? Posibil, dar puţin probabil, deoarece se vede cu ochiul liber că un rol foarte important, din punct de vedere economic, al școlilor generale, în special în orașele mari, este să ţină copiii la școală în timp ce părinţii sunt la servici.

Prins la mijloc între doua opţiuni economice proaste, oare ce va hotărȃ guvernul dacă epidemia va continua la toamnă? Foarte probabil va lăsa, exact ca în ultimele luni, responsabilitatea asigurării educaţiei online pe umerii fiecărui copil, părinte si profesor: se descurcă fiecare cum poate, scapă cei mai puternici.

Există o posibilitate de ameliorare a acestei situaţii, dar ea presupune un efort didactic foarte mare de organizare, pornit de la nivelul central: crearea unei platforme on-line naţionale de învăţămȃnt preuniversitar (partea obligatorie de școală). Această platformă ar putea fi folosită pentru mutarea temporară a orelor online, atunci cȃnd  activitatea obișnuită a unei școli trebuie închisă din cauza apariţiei unui focar de infecţie. Ar putea fi, deasemenea, folosită de copiii și familiile care preferă un sistem de educaţie on-line. Mulţi dintre copii, în special cei de liceu, au descoperit în această perioadă că le place mai mult să înveţe de acasă. Dacă ar avea această opţiune, posibil mulţi dintre elevii de liceu ar favoriza acest sistem, eliberȃnd un număr mare de spaţii care pot fi alocate elevilor din clasele primare si din gimnaziu, pentru care învăţămȃntul on-line este mult mai dificil (atȃt pentru copil, cȃt și pentru părinţi, care trebuie să se ocupe de logistica necesară, de tipărirea materialelor, de computer și conexiune la internet, etc).

O platformă de învăţare on-line este un sistem complex, foarte diferit de ceea ce s-a întȃmplat în Romȃnia în ultimele luni. Schimbarea de teme și informaţii prin whatsapp, google classroom sau zoom nu reprezintă o formă structurată de educaţie și nu a fost eficientă nici pentru elevi, nici pentru profesori. Elevii nu au învaţat prea mult, iar profesorii au petrecut enorm de mult timp încercȃnd  să corecteze temele transmise ca fotografii prin whatsapp, facebook etc. Educaţia on-line presupune cursuri foarte atent structurate, cu multe elemente de control pe parcurs, cu exerciţii și teste încorporate, cu momente de discuţie și de îndrumare, toate adunate pe o platformă ușor de gestionat de către toate părţile. Acest tip de cursuri există deja în multe școli online din lume. Avem nevoie și în Romȃnia de o  platformă care să reflecte întreaga programa școlară romȃnească obligatorie.

http://www.eduww.net.

În Romȃnia, din păcate, nu există încă, nici în mediul privat, nici în învăţămȃntul de stat o opţiune  structurată de învăţămȃnt preuniversitar on-line sau de acasă, cu un sistem de examinare care să poată asigura integrarea profesională și academică a elevilor după parcurgerea unei programe și promovarea unor examene. Sistemul elevului “particular” a existat în Romania pȃnă în anul 1948. Acesta învăţa acasă, cu profesori angajaţi de familie și se prezenta apoi la examenele de bacalaureat, putȃnd  merge în continuare la universitate. Cred că este momentul ca acest sistem să fie reînfiinţat.

În 1948, Decretul nr.175 pentru reforma învăţămȃntului prevedea că “Toate școlile confesionale sau particulare de orice fel devin școli de Stat” și  “cu începere din clasa IV-a elementară se va preda obligatoriu limba rusă.”

Societatea a evoluat, e timpul unei reforme structurale, această epidemie poate fi impulsul necesar. Şi dacă statul nu găsește resursele necesare pentru crearea unei astfel de platforme, sunt sigură că școlile private o pot crea.

Raluca Buzdugan / 28.05.2020

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: